15 Decembrie 2017
Am mai spus în recenziile anterioare cât de tare îmi place să citesc cărți romantice, atunci când simt nevoia de relaxare. Așa cum am promis, am mai căutat cărți de Mary Jo Putney – din fericire, sunt ușor de găsit în librării în Chișinău, dar și în biblioteci.
Un târg neobișnuit este un roman frumos, fără prea mult zahăr, dar cu detalii bine puse la punct și o linie de subiect extrem de interesantă.
Cartea începe cu o scenă deprimantă, în care eroul principal masculin se află în temniță, acuzat de a-și fi omorât soția… sumbru, probabil nu aș fi continuat, dar intuiția (a se citi: curiozitatea) și promisiunea genului literar m-au împins mai departe.
Gavin Elliott apare în timpul călătoriei în apele Indiei de Est, vizitând Maduri. Este chemat în vizită la sultan, acesta propunându-i un loc de muncă, pe care Gavin face tot posibilul să-l refuze, pentru a-ți păstra independența. Planurile îi sunt dejucate când spiritul nobil îl împinge să sară în ajutorul unei sclave europene la un târg, iar sultanul Kasan o folosește pe Alexandra Warren pentru a încerca să obțină zece ani de slujbă de la Gavin. El este nevoit să participe în Jocul Leului pentru a obține libertatea Alexandrei și a nu și-o pierde pe a sa.
„- Știu care sunt condițiile înțelegerii tale cu Kasan. Dumnezeule, Gavin, cum ai putut să-ți riști zece ani din viață de dragul unei femei pe care abia o cunoști? în Evul Mediu, oamenii ca tine erau considerați sfinți.
- Nu sunt sfânt, Alex, spuse el mirat. Doar că... cum aș putea să mă privesc în oglindă știind că am abandonat în sclavie o femeie din același neam?
- Pentru mine asta înseamnă că ești sfânt. Sau cel puțin că ești curajos şi un om de onoare, peste orice măsură. După câte a trebuit să înduri, nu îţi dorești să nu fi trecut niciodată pe la târgul de sclavi?
El ezită; era prea sincer ca să mintă.
- Ar fi fost mai ușor dacă nu te-aş fi văzut, dar cine spune că mai ușor e mai bine? Majoritatea lucrurilor de valoare necesită eforturi.”
Poveste celor cinci jocuri este suficientă pentru un roman de calitate, dar Mary Jo Putney merge mai departe chiar, povestind și istoria Alexandrei Warren, demonstrând monstruoasa cale prin care s-a transformat dintr-o tânără drăguță, de viță nobilă într-o luptătoare feroce. Pe calea spre Anglia a nimerit într-un atac al piraților, care i-au smuls de la piept fiica de doar 8 ani și au vândut-o în robie, unde a trecut printr-o serie de evenimente traumatizante, datorită firii sale pătimașe și nesupuse. Până când o salvează Gavin, Alexandra se înăsprește și învață să lupte cu orice preț pentru a-și găsi fiica și a scăpa de asuprirea „stăpânilor”.
Mary Jo Putney scrie destul de complex, se simte faptul că face cercetări pentru o istorie cât mai veridică și pentru a da greutate poveștii.
„Depozitul era, în comparație, un sanctuar de pace și ordine. Străbătu culoarele liniștite dintre stivele înalte de cufere cu ceai, atingând câte o ilustrație strălucitoare care fusese pictată pe cufere de artiști din fabricile chinezești. O stivă conținea delicatul ceai Young Hyson, iar în următoarea se afla Oolong parțial fermentat, cunoscut în chineză sub denumirea de „dragonul negru". Mai avea Lapsang Souchong, cel cu miros de fum, Congou, cei cu personalitate, Pekoe, cel popular și multe altele, fiecare cu caracterul său propriu. Învățase fiecare pas al procesului, de la plantarea tufelor de ceai de către țăranii, până la recoltarea, prelucrarea și ambalarea care permiteau frunzelor binecuvântate să călătorească din celălalt capăt al lumii, ca să îi ajute pe occidentalii bătăioși să se liniștească.
Se opri la spațiul întins ocupat de soiul Earl’s Blend, care era preparat în secret în Canton, cu cantități exacte de ceai şi coajă de bergamotă, pentru a dobândi un gust curat, fructat. Nu se putea gândi la ceaiul acela fără să se gândească și la Kyle, cel care concepuse amestecul. Gavin avusese mare noroc în ziua acelei întâlniri ocazionale, care se transformase într-o relație personală și profesională de succes. ”
Cea mai interesantă parte a romanului, pentru mine cel puțin, este călătoria personajelor spre Anglia. Scânteia dintre ei se ciocnește de repetate probleme, din partea amândurora, dar nu se lasă stinsă. Poate voi descoperi un secret de subiect, dar ca să înțelegeți pe deplin ce anume îi împinge unul spre celălalt trebuie să menționez că cei doi se căsătoresc dintr-o serie de motive (bine, în prolog se menționează că Gavin e învinuit de a-și fi omorât soția, deci nu căsătoria lor este de fapt secretul, cu cum s-a ajuns la acel moment, iar asta nu vă spun).
Evoluția relației lor este plină de pasiune reținută, de lupte interioare, de adevărate acte de curaj din partea ambelor personaje. Fiecare dintre ei are propriile răni și cicatricile le stau adesea în calea proaspetelor sentimente.
Mi-a plăcut profund modul în care Mary Jo Putney a construit caracterele personajelor, justificându-le trăsăturile, dar păstrând enigma. Datorită acestui lucru, ele se dezvăluie treptat, preponderent în interacțiuni, nu în descrieri inutile sau plictisitoare. Gavin este pasional și curajos, dar dă dovadă de o galanterie perfectă. Alexandra este o luptătoare înnăscută, în ciuda tuturor intemperiilor sau părerii societății, care are pretenția să o vadă ca doamna nobilă, crescută în stilul clasic, nu ca femeia cu viziuni progresive care era în realitate.
„- Pot să vă întreb ceva, milady?
- Desigur. Și nu trebuie să îmi spui milady tot timpul. Doamnă e suficient.
- Chiar ați fost sclavă, doamnă?
- Așa este.
-Și nu vă e rușine să recunoașteți?
Îi fusese rușine, dar acum se terminase.
-Rușinea sclaviei trebuie s-o poarte proprietarii, în nici un caz victimele. În fața lui Dumnezeu suntem egali cu toții. Va veni o zi când vom fi egali cu toții și pe pământ. ”
Nu vă pot reda cât de tare m-a încântat relația dintre cei doi, fără a da în vileag secretele subiectului și nu vă pot spune nimic despre final, cu certitudine, dar cartea este plină de suspans și schimbări bruște în istorie, acaparând rapid și stabil atenția cititorului. Sunt multe scene pasionale din diferite puncte de vedere, nu doar în sens romantic. Există momente de luptă, există momente amuzante, în total cartea este cu adevărat incitantă și extrem de interesantă și o recomand cu încredere.